|
|
Oraşul Flămânzi, nume de referinţă şi cu deosebită rezonanţă istorică, simbol al spiritului de dreptate al ţăranului român, este situat în partea de nord-est a ţării, la 30 km de Botoşani (reşedinţă de judeţ) şi în partea de sud a judeţului la 100 km de oraşul Iaşi, la întâlnirea Câmpiei Moldovei cu dealurile înalte ale Podişul Sucevei, pe cursul mijlociu al râului Miletin, având ca vecini la nord şi vest comunele Copălău şi Lunca, la est comuna Plugari, din judeţul laşi, iar la sud comunele Frumuşica şi Prăjeni. Oraşul este situat, mai precis, la marginea de vest a Câmpiei Jijiei Interioare şi a Bahluiului, oraşul Flămânzi cuprinde o bună parte din Depresiunea de contact, Frumuşica.
Centrul oraşului Flămânzi se află la intersecţia paralelei de 47° 33' latitudine nordică şi a Meridianului de 26° 55' longitudine estică. Teritoriul oraşului Flămânzi, de forma unui patrulater neregulat, orientat vest-est, are o suprafaţă de 108,8 Km2. Prin centrul oraşului trece Drumul European E58, de fapt, principala arteră rutieră care leagă judeţul Botoşani de judeţele din sud şi mai ales de judeţele Iaşi, Bacău, Vaslui, Neamţ, iar la vest de judeţul Suceava. Localitatea se întinde pe o suprafaţă de peste 10.000 ha în care sunt cuprinse atât terenurile agricole pe care se cultivă cereale, plante tehnice, oleaginoase, vii, păşuni şi imaşuri cât şi peste 1.700 ha de pădure.
Ca număr de locuitori oraşul Flămânzi este considerat a fi a treia localitate din judeţ având peste 12.000 de persoane. Datorită populaţiei numeroase, importanţei geostrategice (fiind situat la egală distanţă de oraşele Botoşani şi Hârlău şi pe principala arteră de comunicaţie cu celelalte judeţe) cât mai ales istorice, fosta comună a devenit oraş în anul 2004, în baza prevederilor Legii nr. 80/2004, promulgată prin Decretul nr. 1821 / 2004 şi este compus din fostele sate, Flămânzi, N. Bălcescu şi Poiana, actualmente cartiere ale oraşului şi satele aparţinătoare Chiţoveni şi Prisăcani.
Localitatea Flămânzi poartă acelaşi nume de la începuturile sale, folosindu-se foarte rar în unele documente istorice şi denumirea de satul Flămânda. Cu privire la numele de Flămânzi, suntem siguri că este vorba de localitatea noastră, nemaifiind o altă localitate cu acelaşi nume în întreaga ţară. În ceea ce priveşte numele de Flămânda, înseamnă tot localitatea Flămânzi, pentru că în fiecare document istoric este menţionat că face parte din ţinutul Hârlău, fără a se face astfel vreo confuzie cu localitatea Flămânda existentă în judel Dolj.
Primul document care pomeneşte numele satului Flămânzi, cu toate că satul este cu mult mai vechi decât atestarea sa documentară, datează din 4 septembrie 1605, scris în limba slavonă, în cancelaria voievodului Ieremia Movilă, cu două peceţi aplicate, rupt şi prost conservat, în text existând multe locuri albe.
Denumirea localităţii ar proveni, se spune din bătrâni, din împrejurarea că oamenii aşezaţi pe vechea silişte la adăpostul pădurii, cu terenuri mănoase în apropiere, veniţi din alte părţi, apelau la început pentru a se gospodări la ajutoarele satelor vecine, mai vechi, fiind consideraţi de către aceştia ca ,,Flămânzi”, denumire rămasă ulterior satului.
Oraşul Flămânzi are o istorie bogată fiind atestată documentar încă din secolul XVI, anul 2005 fiind un an jubiliar când se sărbătoresc 400 de ani de atestare documentară a localităţii, dar pe teritoriul ei s-au găsit vestigii arheologice care dovedesc aşezări pe acest teritoriu încă din epoca primitivă şi antică. Totuşi localitatea s-a făcut cunoscută atât în ţară cât şi în străinătate ca fiind locul de unde a izbucnit marea răscoală ţărănească din anul 1907, devenind simbolul setei de dreptate a ţăranului român. Documente ale acestui eveniment se găsesc atât în miniexpoziţia din cadrul consiliului local cât mai ales la muzeul din Botoşani şi arhivele statului din Botoşani şi Iaşi, precum şi la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi.
Descrierea stemei:
Având în vedere istoria şi tradiţia localităţii a fost aleasă următoarea stema a oraşului Flămânzi care se compune dintr-un scut rosu incarcat cu doua fiare de coasa dispuse “in saritoare” (“X”) , avand intre ele o stea de aur cu sapte colturi si trei flacari din acelasi metal. Scutul este timbrat cu o coroană de argint cu trei turnuleţe.

Explicaţii:
Elementele-simbol, îmbinate în stemă, au fost alese ca fiind reprezentative şi relevante pentru istoria, tradiţia şi viitorul oraşului Flămânzi.
Semnificaţia acestora este următoarea:
- Imaginea scutului-blazon, element comun al stemelor în general, aminteşte de lungul şir al strămoşii noştri care s-au facut scut şi s-au jertfit pentru aceste meleaguri;
- Coroană murală cu trei turnuleţe este simbol al cetăţii, al unei aşezări urbane, reprezintă statutul de oraş al localităţii şi aspiraţia de a se dezvolta la standarde de urbanism corespunzătoare. De asemenea el aminteşte de legenda locală a palatului pe care familia domnitoare Sturza a început al construi la Flămânzi, o construcţie somptuoasă şi maiestoasă care urma să aibă atâtea camere câte zile are anul, dar care nu s-a finalizat niciodată;
- Flăcările reprezintă focurile răscoalei şi temperamentalitatea flămânzenilor, iar multiplicarea lor trimite la răspândirea răscoalei ţărăneşti în întreaga ţară având ca origine localitatea Flămânzi. Flacările de pe fundalul roşu semnifică spiritul intelectualilor flămânzeni autori morali ai evenimentelor din 1907;
- Culorea argintie (albă), simbolizează dreptatea după care tănjea şi încă mai tânjeşte ţăranul român, iar cea roşie, reprezintă sângele ce s-a vărsat de ţăranii răsculaţi şi de eroii localităţii pe parcursul timpului;
- Steaua de aur cu şapte colţuri provine din stema familiei BALS care avea la Flămânzi o importanţă resedinţă si care a construit aici o biserică.
Considerăm că prezenta propunere de stemă corespunde istoriei, tradiţiei şi viitorului oraşului Flămânzi şi surprinde esenţa şi spiritul acestor oameni şi locuri.
|
|